Privesc în urmă..la copilul care am fost și mi-e dor.
Mi-e dor să râd din orice, mi-e dor să trăiesc la fiecare dezamăgire
”cea mai mare tragedie din viața mea” ca în secunda următoare să o uit
și să zâmbesc din nou,
dăruind zâmbete în jur fără să simt durere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu